Haos sau Iubire?

6976900-earth-landscape-artSuntem in HAOS, si daca vreti sa va mintiti in continuare, puteti sa o faceti la fel de bine asa cum de fapt stim cu totii, inclusiv eu. Doar ca eu nu mai vreau sa o fac.  Indiferent de nivelul la care alegi sa o faci, e tot una, pentru simplu motiv ca nu mai functioneaza in favoarea noastra.

Am avut mereu abilitatea de a vedea haosul, de a-l crea si de a-l ordona, si probabil ca o sa mi-o fur spunand lucrurile pe care le vad, dar imi asum acest lucru, asta e.

Am primit de la Lujan Matus o lectie de integritate si de iubire greu de inteles si integrat, dar asta m-a facut sa vad multe alte aspecte care imi scapau. El a gasit o cale de a integra in el o iubire practica si asta il pune intr-un punct vulnerabil. La fel va fi pentru oricine care alege sa paseasca pe calea inimii. Asa e, nu merge altfel.

Suntem intr-un nod de haos pe care l-am creat noi, ca indivizi ai unei societati conduse de valori false, conduse de minciunile din noi. Oamenii nu s-au schimbat, oamenii nu se schimba. Criza din acest moment nu este pentru ca oamenii s-au schimbat. Un singur lucru s-a schimbat. VIBRATIA. Si odata cu ea, mizeriile din noi au iesit la suprafata manifestandu-se in feluri pe care nici macar noi nu le-am estimat. Nici macar cei mai buni vizionari nu au estimat criza in care ne aflam. Ne este nici o criza financiara sau sociala, este o criza umana. „Filtrele” si „perdelele”, dintre ceea ce gandim si ceea ce se manifesta in exteriorul nostru, se naruie. Si cei mai multi dintre noi habar nu au ce vor si incotro sa mearga. Da, nu mai stim ce sa facem. Nu mai exista liniste.

Ma uit la criza emigrantilor si nu vad altceva diferit de criza celor care sunt invadati de ei. E o criza a inimii. Daca am fi in aceeasi situatie am emigra si noi. Ei sunt indoctrinati ca orice musulman e deasupra celor care nu impartasesc acelasi set de credinte. Dar la fel suntem si noi indoctrinati. Si noi ne credem superiori. Cu ce ne deosebim de ei? Ei lovesc cu pumnul si noi lovim cu gandul. Nici o diferenta.

In realitatea vibrationala spre care mergem cu extrem de mare viteza nu mai este nici o diferenta intre aceste pozitii. Totul e haos chiar daca ne ascundem bine in spatele unor job-uri bine platite sau familii „stabile” macinate de fapt de crize interne. E doar o iluzie temporara. Nici macar cei care sunt la conducerea acestui sistem nu mai stiu ce sa faca cu ceea ce se intampla. Sunt depasiti de situatia creata pentru ca nu mai poate fi controlata. S-au tot facut planuri de a diminua actuala populatie. Acum se pune problema exterminarii. Ca sa o luam de la capat. De la care capat daca cei care raman sunt blocati tot in minte, tot in rautate, tot in minciuna si manipulare? Vom fi condamnati sa repetam acest experiment in alt mod. Nu e prima oara. Istoria ne arata clar acest lucru, doar noi nu vrem sa vedem acest lucru la nivel subtil, la nivel profund, la nivel de inima.

Se vehiculeaza tot felul de scenarii catastrofice sau de mantuire generala. Ca vom trece in alta dimensiune cu totii, ca vom ascensiona, sau ca vom crapa cu totii. Guess what? Toti vom crapa mai devreme sau mai tarziu, dar nu vrem sa vedem asta, nu vrem sa vedem ce producem azi, acum in jurul nostru.

Imaginati-va urmatorul scenariu. Daca ne vom trezii intr-o zi ca copii nostrii au disparut, inseamana ca ei au trecut mai departe si noi am ramas. Nu plangeti dupa ei, plangeti pentru voi, pentru ca am ramas in aceasta dimensiune sau realitate a minciunii. Ce inseamna asta? Inseamna ca in ei au avut inca inima curata care sa le permita trecerea catre o dimensiune in care gandul si starea se manifesta instant in exterior; si fara programele si imprimarile mentale cu care ii hranim, poate chiar vor avea sansa sa creeze o realitate mai buna, in care iubirea se poate exprima liber, in care nu mai e nevoie sa ne aparam si sa ranim, din frica de a nu mai fi raniti.

Da, suntem raniti, suntem schilozi emotional si acum realitatea vibrationala a planetei doar face ca aceste rani sa fie vizibile. Nu ne place ce vedem, asta daca nu suntem completi orbi. Asa ca din punctul meu de vedere nu este nici o diferenta pentru ca in esenta suntem la fel. Crestini, musulmani, budisti si asa mai departe. E doar o eticheta cu alt nume pe ea. Realitatea ramane aceeasi, iar in acest haos exista un singur lucru care ne mai poate unii si scoate din acest cacat. IUBIREA.

Nu vorbesc despre o iubire din carti si din discursuri, vorbesc de a te pune in locul celui din fata ta si de a te exprima din inima ca si cand esti acolo. Nu e usor, pentru ca venim dintr-o versiune de realitate bazata pe frica. O realitate in care a fi vulnerabil inseamna a fi slab si fara putere. Dar nu este asa. E doar un alt program implementat in noi care nu a adus decat mai multe rani si moduri de aparare. Problema este ca nu ne mai putem ascunde. Odata cu vibratia planetei care creste constant, aceste aspecte ale noastre ies la suprafata si ne afecteaza din ce in ce mai tare. Se propaga ca undele pe o apa, dar deja avem de a face cu o furtuna. In curand va fi un uragan, si dupa cum stiti, in fata unui uragan nu scapa nimeni indiferent de tehnologie sau pregatire. Razboaiele din ultimele decenii au fost doar niste semnale. Criza economica si cea a emigrantior e doar un preludiu. In realitate lucrurile sunt mult mai rau si nu avem unde sa ne ascundem. Unde te ascunzi de tine insuti?

Asta e oameni buni, caci inca cred ca oamenii sunt buni in inima lor. E de cacat, da stiu. E haos pentru ca in noi e haos, si aleg sa ma retrag in inima si sa stau acolo pentru nu mai cred nimic din ceea ce se trambiteaza in jur. Toti cred ca detin adevarul, dar nu e nimic mai adevarat decat ceea ce simti. Nu e nevoie decat sa te fi sincer cu tine si sa simti daca ceva e asa sau nu. Aici ma simt nevoit sa precizez ca nu este nevoie sa nevoie sa analizam cu Mintea ceea ce se intampla deoarece vom cadea in aceeasi capcana a perversiunii mentale. O roata fara de sfarsit care de fapt ne-a adus in punctul in care suntem azi. Avem nevoie de simplitate, si cand o discutie escaladeaza, opreste-te, caci s-ar putea ca cel din fata ta sa nu o poata face. Opreste-te si fi simplu. Taci si simte. Dezamorseaza situatia prin simplitate, printr-un gest din inima.

Suntem ca si o turma care suntem impinsi catre prapastie. Cei ca mine vad prapastia dar nu au unde se intoarce caci turma e in spate inaintand cu mare viteza. Cei din spate nu vad nimic si se vor trezi in fata prapastiei fortati sa se arunce in gol sau sa isi ia zborul. Chiar nu vad cum am putea schimba aceasta situatie decat printr-o schimbare de inima.

Vrei sa nu fi ranit…in plm, nu mai ranii pe cel din fata ta. Nu te gandi ca gestul tau nu are nici o insemnatate caci realitatea vibrationala in care ne aflam functioneaza in sens pozitiv la fel de puternic cum functioneaza in sens negativ. Gestul din inima se propaga si atinge pe altul si pe altul si apoi putem avea nuclee de echilibru in acest haos general. E singura cale. Un gest din inima, si inca unul, si inca unul.

Aceste lucruri nu sunt doar metafizice, nu sunt doar vorbe in vant. Ele au o explicatie in realitatea fizica si cuantica. Orice forma de iubire aduna in loc sa distruga. Orice forma de energie emisa, tot ce oferi are o forta de sens opus care se concretizeaza in ceea ce cunoastem a fi gravitatie. Gravitatia aduna, strange, grupeaza si ofera posibilitatea de evolutie dar nu uitati ca ea este consecinta gestului de iubire, de energie, pe care ceva, cineva il ofera in exterior. E o dualitate in perfect echilibru. Gravitatia este ceea ce tine in loc materia, cuantele, viata, corpurile, planeta, stelele si galaxiile, dar mai intai este iubirea care este emisa din centru.

La fel suntem si noi si avem o inima care poate emite ceva sau nu. Cand nu mai emitem totul se destrama, si asta e ceea ce se intampla acum. Daca vrem sa schimbam asta trebuie sa ne schimbam atitudinea din interior. Din pacate nu se mai poate altfel, am ajuns in punctul fara de intoarcere. E nevoie sa ne schimbam modul de gandire. Realitatea se va schimba de la sine dupa noi.

Nu pot sa exprim altceva decat ceea ce simt in acest moment, pentru ca altceva nu am. Maine s-ar putea sa nu mai fiu si sa nu mai pot impartasi cu voi aceste lucruri. Pentru ca nu mai exista „un maine”, nu exista decat acum.

Viata are un fel al ei de a merge mai departe cu sau fara noi, cu sau fara mine. Dar macar pot lasa in urma un gest din inima.

bralgei shackry

 

 

Comments (4)

Luminita Mihaela Brazdaru

Sa fim noi insine iubirea…un fluid de iubire…Un copil de patru ani mi-a dat o lectie de iubire…Se intamplase dezastrul din Japonia…eu am nepotrivita inspiratie sa afirm ca, ceea ce s-a intamplat acolo este pentru ca oamenii sunt rai.El m-a privit descumpanit si asezandu-se jos pe o trapta a scarii ce tocmai o urcasem impreuna, mi-a spus uitandu-se in ochii mei „-Dar oamenii sunt buni!”

Prin ochii unui copil oamenii sunt buni.

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.