E haos frate. Vad asta din ce in ce mai des in jurul meu. Cica se numeste evolutie dar stiu si eu ce sa zic? Știu, toți suntem bine si sănătoși la cap, doar ca ne mințim bine de tot. De ce simțim din ce in ce mai frecvent acesta senzație de haos si neliniște? E doar o senzație falsa sau este un sâmbure de adevăr in treaba asta?
Lumea e intr-un aparent haos si evolueaza in fata ochilor noștri cu o viteza amețitoare.
Întrebarea e cine rămâne in urma acestui proces de selecție foarte strict de la care nu se mai fac excepții sau derogări? Nasol.
Mințile noastre au învățat sa compenseze si sa justifice bine orice poziție sociala însă fiecare știe mult mai bine ce simte in interior si nu o poate exprima pentru ca nu știe cum sau nu are puterea sa o facă.
Cum exprimăm ceea ce simțim, sau, dacă mergem și mai departe, unde găsim curajul să exprimăm ceea ce simțim? Majoritatea alegem să reprimăm aceste lucruri. [Citește și Reprimarea… sau curajul de a fi?] Și așa ne angajăm în veșnica luptă dintre minte si suflet.
Asta ne înnebunește. Culmea este ca la nivel subconștient fiecare din noi a fost informat cu privire la aceste schimbări. Doar ca nu suntem conștienți de ele. E ca si cum fiecare telefon a primit update-ul de firmware, doar ca unii nu si l-au făcut, iar alții nu au citit notificările si implicit nu sunt la curent cu noile dispoziții. Nu va amăgiți. Toți am primit update-urile la nivel subconștient.
Una e ce simțim si alta e ce facem sau exprimam, iar asta nu mai merge. Am împins cat am putut de mult limitele de la care suntem nevoiți sa ne adaptam la condițiile actuale. Începând de mai bine de 10 ani planeta trece prin o serie de transformări la nivel fizic si metafizic, care au împins extrem de mult limitele noastre.
Generațiile vechi sunt puse acum in fața unei dileme destul de mari. Forțați sa ne adaptam la ritmul dinamic, ca sa nu zic infernal al zilelor noastre, observ ca mulți nu mai reușesc si unii nici nu mai vor sa se adapteze. E o opțiune pe care personal am respins-o, angajându-mă extrem de fervent in a tine pasul cu noua generație, cu tehnologia si dezvoltarea exponențiala a științei si tehnicii. Alegerea aceasta m-a costat si mă costa extrem de multa energie si munca cu mine.
Am observat ca ultimele generații de copii vin cu toate aceste caracteristici built-in (adică deja setate in matricele lor morfogenetice). Da, ce sa zic, avantaj ei. Din păcate copii ăștia sunt destul de fragili emoțional si nu prea sunt capabili sa supraviețuiască in condițiile actuale de haos. La drept vorbind nici nu au de fapt nevoie. Ei sunt construiți pentru viteza foarte mare de procesare a informației. Ei reprezinta cheia de evolutie.
Același lucru e valabil si pentru emoții. Vechile generații sunt obișnuite sa abereze mult si sa bata câmpii cu gratie. Se merge pe simpatie si implicare emoțională. Se face o reala confuzie intre empatie si simpatie, iar uneori se lâncezește in extreme emoționale cum ar fi identificarea sau nepăsarea. Orice extrema s-a dovedit a fi nepotrivita ca sa nu zic chiar distructiva, mai ales pe termen lung.
Noile generații nici măcar nu își mai bat capul cu acest imens bullshit. Nu pun botul la vrăjeală ieftina, nu pot fi manipulați, prostiți, îmbrobodiți emoțional si nici nu reacționează la simpatie. Sunt focusați pe empatie si comunicare reală, fermă, uneori dură. Nu au timp de cai verzi pe pereți si sunt avizi de informație reala si non-redundanta. Iți pot da răspunsuri corecte instinctiv si nu iți răspund simpatic la situații. De multe ori nici măcar nu răspund, clar observând pe expresiile lor: “Frate, nu ne mai plictisi cu aberații din astea ieftine – go deeper (mergeți mai adânc)”.
Suntem in pragul unui ere de integrare a umanității cu inteligenta artificiala si cuplare cu rețele neuronale artificiale care vor avea o capacitate de procesare imensa. In maximi 10 ani acestea vor echivala puterea de procesare a creierului uman. Apoi urmează integrarea cu creierele noastre intr-un sistem dinamic si sinergic. Ce vremuri trăim. Ideea e sa tinem pasul.
Ca de obicei problema e greșit ridicată. In mod normal avem impresia ca nu avem suficienta energie pentru a susține acest proces de upgrade si adaptare la viteza de procesare a informației. Eu zic ca avem, doar ca distribuim aceasta energie in locuri multe si nepotrivite.
Irosim enorm de multe resurse in direcții inutile. Social media de exemplu. Este utilă dar este si o capcana. Hai sa ne focusam puțin, sa ne restrângem rezervele destul de limitate la ceea ce chiar contează, caci daca trecem de acest hop, poate după aceea putem sa luam si o pauza. Acum nu mi se pare un timp pentru a freca menta.
Nu e nimic rău cu social media si toata interconectivitatea. Ca de obicei problema sta in echilibru. Prea mult sau prea puțin este la fel de dăunător.
Si așa societatea ii sabotează pe acești copii la greu si sunt prinși mai mult decât este nevoie in iluzia spațiului virtual, social media sau alte distracții. Nu uitați. Nu contează cat de șmecher ești. Resursele sunt limitate, iar corpul uman, oricât de avansat este, nu duce la nesfârșit o folosire necorespunzătoare sau neechilibrata a resurselor.
Energy is power today. Calm is supreme power. (Energia e putere iar starea de calm este superputere).
Daca încă merge înseamnă ca stai pe o bomba cu ceas, iar daca simți ca o iei razna înseamnă ca ești normal, ca încă ești viu sau “locuit” cum spunea un bun prieten. Pune mana pe lopeți si muncește. Adaptează-te si exprima ce e de exprimat. Nu mai e timp.
Daca zicem ca suntem bine, atunci de ce toți căutăm ceva? De ce majoritatea e nemulțumita, stresata, epuizata si cu adrenalina boostata la maxim deși mulți dintre doctori cred ca e vorba de oboseala cronica. Fals. E si asta dar de fapt e altceva. Citește aici despre Dominanta glandelor suprarenale – Ardeal Dominante[1] si asculta acest extraordinar podcast cu Michael Platt – Bulletproof radio with Michael Platt[2]
Daca ești bine cu tine, nu te apuci sa cauți in dreapta si in stânga. Nu face sens. Realitatea e ca fiecare caută sa iasă din presiunea sociala in care ne găsim cu toții. Fiecare caută sa înțeleagă ce are de făcut, de ce e aici. Succes, caci nu e o formula magica care sa funcționeze pentru toți. Fiecare are lecțiile lui personale pe care e nevoie sa le abordeze.
Cel mai curios este ca fiecare știe exact ceea ce caută. Fiecare simte ce caută. La nivel subconștient, odată cu întrebarea sau căutarea, vine si răspunsul. Deci avem si răspunsul dar problema e ca nu îl înțelegem si/sau nu avem puterea de a-l pune in practica. Asta e adevărata problema. De aceea toți căutam si căutam si greșim. Pană înțelegem.
Nu suntem nebuni, doar căutam sa înțelegem
ce simțim.
