…totul se plătește. Prefer sa fiu vigilent!
(Death, Dance & Daddy – by Bralgei and DHTH)
Cine nu s-a prins de treaba asta, încă mai are timp, sau nu li înțelege. Pe timp.
Cred ca mai mult regret ca nu am făcut mai multe. Oricum toate se plătesc. Nimic nu rămâne neplătit. Așa e in lumea asta.
Pare ca ai venit in vacanta, si unii chiar par ca sunt in vacanta.
In vacanta totul se plătește. Chiar mai scump decât acasă. In resort totul e mai scump. Se știe.
Dar de multe ori ne place sa uitam asta. Uneori chiar ne place luxul asta scump…dar măcar ne asumam prețul.
Problema e ca mai devreme sau mai târziu vine prietena mea DHTH si cu o privire stranie secondata de un zâmbet care spune:
– Ce, te faci ca nu mă recunoști?
– Știai ca vine acest moment.
Ala e punctul in care ori te-ai pregătit ori ești luat cu totul pe sus, scanat, descărcat de xp (EXperienta) si timp si gata.
Cine nu a văzut „Meet Joe Black” îl recomand. Eu l-am văzut de foarte multe ori.
Ce ai făcut nou azi? De când nu ai mai făcut ceva nou, ceva ieșit din comun. Ceva ce te-a făcut sa te simți viu?
Oare nu va e foame de viața?
Uite eu după mulți, mulți ani am mâncat carne.
UUUU si mi-a plăcut.
M-am înscris la un ultra maraton unde sa arat cat de șmecher sunt la vârsta mea si am renunțat.
– Cum, nu te-ai rupt tu in figuri? M-ar întreba prietena mea?
– Nu!
– Erai nepregătit?
– Nu, din contra; m-am antrenat multe săptămâni. 10 minute/kilometru pe traseu de munte cu diferența de nivel de 100m si cu 15 kg in spate. Ce zici? Mă calific?
Se face ca nu știe; știe foarte bine ce îmi poate pielea si ce nu. Nu asta o interesează ci ce îmi mai coace pielea sa ies la lumina din zone in care nu mulți se încumeta.
– M-am calificat dar nu m-am dus.
Viată curge printre crăpături. Printre cuvinte si aluzii atunci când curajul devine metafora de povesti. Curajul este sa vezi programul si sa nu ii dai curs.
– Ce, credeai ca vei primi un premiu?
– Nu mă, eu trebuia sa le dau premii!
Am decis sa fac pe dos. Cui ii pasa? Nimănui. Sunt catalogat nesimțit si animal. Așa si?
– Atitudine de prădător? De cartier? Mă întreabă din nou, testând-mi inteligenta. Moartea asta pare sapiosexuală câteodată.
– Nicidecum. Acolo e de așteptat sa fi violent si neînduplecat? Ce e nou in asta? Nimic.
Chiar nu înțelegi ca suntem niște oi predictibile pana la plictiseala?
– Mie îmi spui
– Rad cu lacrimi; ea la fel; si-a dat seama ca am intrat in jocul asta stupid, care de fapt e doar un dialog la 2 pași.
– Șmecheria e sa ocrotești ceva ce merita ocrotit si sa provoci ceea ce merita provocat.
– Eu câștig ca am curaj, tu câștigi oricum.
– Tuche pusycat.
Bralgei & DHTH
