Dezvoltare personala – mit sau realitate?

Dezvoltarea personala, training, coaching, initieri si acordari sunt doar cateva din denumirile unui fenomen in deplina crestere si cautare.

Chiar daca fiecare experienta aduce cu sine cunoastere, nu orice forma de dezvoltare persoanala ofera o dezvoltare reala, o dezvoltare verticala. Si intrebarea este – in ce directie ne duce aceasta dezvoltarea personala?

Omenirea nu duce lipsa de intrebari si nici de raspunsuri la aceste intrebari. Omenirea duce lipsa de cunoastere autentica. Ea exista dar este adanc ingropata sub straturile sociale ale programului prin care interactionam. Orice problema sau intrebare aduce cu sine mai multe raspunsuri si mai multe probleme, doar pentru simplu motiv ca aceste intrebari vin din minte si nu din inima. Din pacate suferim de o “dezvoltare personala mentala” ceea ce la prima vedere pare o treaba foarte benefica si cu multe avantaje, dar oare chiar asa este? Oare nu este doar o alta forma de diversificare si emulare a unui mod de gandire mental care este chiar si asa mult prea dezvoltat? Mintea, gandirea rationala, personalitatea, EGO-ul, sunt toate aspect ale aceluiasi lucru, ale aceluiasi program general de interactionare cu aceasta realitate in care ne desfasuram viata. El incepe in frageda copilarie si devine invizibil, parte din noi. O a doua natura. De aceea e si greu de depistat si contracarat. Desi pare ca ne dezvoltam, eu zic ca involuam, pentru ca ne adancim in aceeasi capcana.

Multe sisteme de dezvoltare personala se bazeaza pe nevoia indivizilor de evadare din circumstantele limitative in care si-au desfasurat viata. Nu au avut acces la cunoastere, nu au putut sa se manifeste plenar conform cu ceea ce vrea fiecare, nu au putut sa se exprime si asa mai departe. Fiecare stie cum e sa simti ca traiesti intr-o cusca ale carei gratii nu le vezi, dar le simti. Din pacate majoritatea sistemelor actuale de dezvoltare personala nu fac altceva decat sa ofere o cusca mai mare. E un pas inainte in evolutia oamenilor dar daca tot o facem, macar sa fim constienti de aceste aspecte. Ideea de baza este simpla. Cu cat gandesti mai mult, chiar daca este mai elevat, sau cu un grad mai mare de complexitate, tot gandire e. Daca gandirea si gandurile nu se reduc, dezvoltarea se va face exponential in exterior ceea ce nu este dezvoltare, nu este evolutie, ci involutie. Se numeste dezvoltare pe orizontala, iar omenirea e in plin Boom, la acest capitol.

Poate ca e nevoie ca fiecare sa incerce pe pielea lui aceste cai de explorare a realitatii, si eu am facut acest mult timp, dar asta nu mi-a adus mai multa liniste in cap. Gandurile nu mi s-au oprit, ci din contra. Maiestria mintii este cu atat mai perversa cu cat sentimentul de separare iti hraneste sentimentul de importanta, iar asta e doar aceeasi capcana cu alta palarie.

O alta capcana reala este ceea ce numesc “falsul pozitiv’’ sau gandire fals pozitiva. Toate sistemele de dezvoltare personale au la baza o gandire pozitiva. Daca gandesti pozitiv, lucruri pozitive ti se vor intampla in viata. Insa, chiar daca teoria se bazeaza pe legea rezonantei, care exprima ca ceea ce emiti ca vibratie tot aia primesti, in practica lucrurile nu se intampla intotdeauna asa. De ce? Pentru simplu fapt ca confundam ce emitem ca si ganduri, cu ceea ce inseamna vibratia. Una e sa gandesti ca vrei sa se intample doar lucruri bune si alta e ca aceste lucruri sa se intample in realitate. De cele mai multe ori, aceasta gandire pozitiva fortata si care nu este urmata de fapte, sau de vibratia reala, nu conduce la evenimente pozitive, ci doar la frustrare. Am gandit pozitiv si nu s-a intamplat nimic. Am gandit pozitiv si nu m-am imbogatit, sau vindecat, sau oricare alt scenariu. Degeaba gandesti din minte daca nu si actionezi. Gandirea ramane gandire, faptele raman.

Asteptarile nu conduc decat la depresie.

Actiunea in sine aduce rezonanta, aduce cresterea sau scaderea frecventei materiei, a energiei, iar asta e singura forma de schimbare reala. Frecventa, sau rezonanta nu creste mental. Putem sa credem ca e asa, dar nu e.

Poti sa mergi la o gramada de cursuri, dar daca nu faci nimic, nu se intampla nimic. Problema e ca sistemele de dezvoltare personale sunt gandite de aceeasi Minte, care are la baza aceeasi determinare si orientare catre exterior. Comunicarea actuala de tip Facebook sau alte modalitati sociale de comunicare nu ne uneste, ci ne separa, iar programul de educare si imprimare a acestor sisteme, justifica fiecare pozitie. Daca aceasta educatie nu te ajuta sa vezi separarea si te impiedica sa faci un gest catre cel de langa tine,  sa schimbi situatia cu actiuni concrete, atunci parerea mea e ca nu face sens. Am vazut  din ce in ce mai multi tineri sau oameni care nu mai comunica prin vorbe, prin intalniri, ci se rezuma la schimbul de mesaje. E doar o alta forma de ascundere in spatele unui ecran, in spatele unor cuvinte, in spatele unor ganduri exprimate intr-o forma sau alta care sunt lipsite de autenticitate, de feeling, de intentie. Suntem din ce in ce mai “conectati” tehnologic, dar mai singuri, caci suntem in exterior, iar adevarata conectare se face la nivel de interior, de inima.

Problema e ca inca nu suntem pregatiti sa acceptam adevarul, si mai ales forma simpla a adevarului. Nu am fost invatati sa o facem si nici in present nu suntem orientati in directia potrivita. E doar o alta capcana mentala. Multi ma vor contrazice si le dau dreptate deoarece e nevoie de o criza reala interna pentru a recunoaste formele subtile de manipulare a constiintei umane. Fara aceasta criza in care te “saturi’’ de prosteala si mai ales de prosteala proprie pe care ti-ai cultivat-o ani de zile si pe care mintea ta ti-o tot sopteste in fiecare zi, nu exista o reala trezire.

Trezirea apare odata cu cultivarea linistii interne, nu prin dezvoltare personala. Aceasta trezire incepe cu informare, apoi cu acceptarea realitatii in care te gasesti, EXACT ASA CUM E. Apoi e nevoie de constientizare pentru a trece la actiune. Abia apoi apar rezultatele. E un proces cu mai multi pasi. Schimbarea e doar o rezultanta a acestor pasi. Cred ca in prezent avem nevoie de reversarea dezvoltarii mentale. Avem nevoie de a ne linistii mintea si de a ne gasii drumul in labirintul mintii. Aici e nevoie de oameni simplii si profunzi care sa ne ghideze de la un nivel de perceptie mai amplu, nu de la un nivel mai mare mental.

Sunt pe zi ce trece mai ingrijorat de cat de multe sisteme de dezvoltare personala si de vindecare apar si se multiplica. De ce sa ii vindecam pe altii daca nu putem sa ne vindecam pe noi sau sa vindecam cercul apropiat in care traim?

Capcana se adanceste si asa cum spuneam la inceput, chiar daca am schimbat o cusca mica pe una mai mare, tot in cusca suntem. A admite ca suntem in cusca e un act de curaj. A face ceva in acest sens e adevarata provocare.

Exista un joc care se numeste adevar sau provocare. Eu va propun un alt joc: “Adevar sau provocarea adevarului”. Nu e vorba de vre-un adevar absolut ci doar de simplu joc de a face ceea ce simti, iar asta e adevarul simplu care te elibereaza.

bralgei shackry