• Limitele de integritate sunt limitele în interiorul cărora rămâi în integritate, fără suferința.
• E necesar să ne cunoaștem propriile limite, să ni le respectăm și apoi să le impunem în exterior.
• Având un sistem sănătos, complet și clar de limite, implicit avem un cadru în care putem opera eficient atât în interior cât și înspre exterior, fără ca ceva din noi să se „strice”.
• In acest articol ai posibilitatea de a înțelege ce sunt limitele de integritate și la ce sunt utile.
• Care sunt pașii de urmat pentru a descoperi limitele de integritate, de a le aplica și a le impune?
• Ce se face și ce nu se face in lucru cu limitele de integritate?
• Reguli de baza și exerciții practice.
• Avantajele unui sistem sănătos cu limite sănătoase.

Hai să descoperim împreună mai adânc cum anume ne ajută, ce reguli există în ceea ce privește aceste limite și ce putem face mai exact ca să avem niște limite funcționale.

Nu există nici o formă de a prezenta acestă problemă într-un mod nedureros, deoarece asta e realitatea. Nu am fost educați să avem limite și nici nu prea ne-am pus problema acestor limite. Lipsa acestora ne-a împins în zone de compromis și promiscuitate de care nu cred că cineva este mândru. Dar așa învățam. Din greșeli. Vorbim azi de creativitate și integritate, dar acestea se nasc din limitele de integritate (Boundaries în Engleză), mai exact din interiorul lor.

Ce sunt limitele de integritate?

Definiția mea sună cam așa:

Limitele de integritate sunt limitele de la care corpul fizic, emoțional sau mental, suferă.

Brene Brown are o definiție mai simplă pentru aceste limite: „Ce e ok și ce nu e ok”. O menționez pe Brene pentru că unul dintre cele mai bune materiale legate de aceste limite este cartea ei BRAVING the wilderness[1]; O recomand în limba engleză[2] (link), dar trebuie să știți că este tradusă  și în limba română la editura Curtea Veche sub titlul – CURAJUL în Sălbăticie[3].

BRAVING nu este un cuvânt, ci un acronim în care fiecare literă vine de la un aspect pe care îl dezvoltă. „B” vine de la Boundaries (Limite de integritate în limba engleză). „R” vine de la Reliability (Încredere în limba engleză) și așa mai departe. THE SEVEN ELEMENTS OF TRUST – Brene B

Revenind la limitele de integritate, vă recomand cartea pentru a înțelege mecanismele care guvernează comportamentul nostru în societate pornind de la aceste limite, pe care nu suntem educați să le cultivăm, să le exprimăm și să le aplicăm, deși uneori e necesar să facem aceste lucruri chiar cu forța.

Primul Pas – descoperirea propriilor limite

Acesta este și cel mai important, pentru că, în experiența mea, am observat ca majoritatea dintre noi nu prea știm care ne sunt limitele. Nu ne-a educat nimeni în sensul că e normal să îți descoperi limitele de la care corpul tău suferă. Atenție foarte mare. Acesta este un drum ultra-personal.

Există limite pe toate planurile în care operăm: fizic, mental, emoțional. Pentru a fi in integritate, e necesar să avem limitele bine definite pe toate planurile.

Să vă dau un exemplu: atingerea. Să zicem că nu îmi place în general să fiu atins sau îmbrățișat. Dar pentru că nu îmi cunosc aceasta limită și pentru că nu sunt sigur că e perfect în regulă să ai o astfel de limită, permit lumii să mă atingă, reprimând ceea ce simt. Fără doar și poate, a fost încălcată o limită a mea, fapt în urma căruia o parte din mine suferă. E foarte important totuși că am ajuns să conștientizez acest lucru.

Următorul pas e să studiez aceasta limită. Nu uitați că e un drum de auto-cunoaștere, că e ok să greșești și că s-ar putea să nu îți iasă din prima. E un drum care necesită atenție și timp. S-ar putea ca întâi să cred că mă deranjează să fiu îmbrățișat, dar e ok să fiu atins pe extremități, pentru ca apoi să descopăr că nu îmi convine să fiu atins de fapt deloc. E perfect în regulă. Important e să fim sinceri cu noi înșine. Iar când limita își atinge locul potrivit, vei știi.

Încă un lucru care văd ca e important de menționat: cei din jur au încercat, încearcă și vor încerca întotdeauna să ne împingă limitele. Nu are rost să analizăm asta prea mult, pur și simplu așa este construită societatea. Ce e de înțeles aici este că nu e vina lor că ne împing limitele și noi suferim, ci a noastră că nu ni le cunoaștem și impunem.

Pentru mine, un pahar de vin poate să fie ok, dar două să fie suficiente ca să îmi declanșeze limita fizică de integritate. Pentru altcineva mai antrenat, acest lucru poate fi valabil în alți parametri. Aceasta e o limită fizică.

Limita de proximitate. O altă limită fizică. Limita de timp pe care ești dispus să îl oferi pentru o întâlnire. Acestea sunt exemple de limite.

Limitele sunt personale și e nevoie să le comunici. Nimeni nu poate să îți citească gândurile. E normal să le comunici înainte, iar în cazul în care aceste limite sunt atinse, poți foarte elegant să te retragi și să reamintești că ai exprimat limitele tale. În felul acesta ne informăm unii pe ceilalți cu privire la limite.

Exprimarea limitelor poate fi ea însăși o problemă. Se poate ca, la început, când limita nu e încă bine cunoscută și definită, comunicarea ei să nu fie atât de elegantă. Mai pe românește, când îți e încălcată o limită, e posibil să îi înjuri pe cei care o încălcă și să dai cu ei de toți pereții. De ce? Pentru că limita a apucat să fie încălcată înainte ca noi să conștientizăm acest lucru.

Nu e cea mai elegantă variantă, cu siguranță, însă e mai bine decât să nu o exprimi. Veți observa că, pe măsură ce trece timpul și limitele noastre se rafinează, acest comportament dispare. Cu cât suntem mai conștienți de propriile limite, cu atât vom reuși să le exprimăm și să le impunem înainte ca ele să fie încălcate, iar, în timp această practică va fi făcută cu un efort tot mai mic.

Mai am de menționat aici ceva important. În momentul în care exprimi aceste limite, ele îi ajută și pe ceilalți să descopere aceste mecanisme în ei înșiși. Mai mult. Atâta vreme cât aceste limite sunt exprimate, ceilalți nu vor mai interpreta limitele impuse drept respingere/abandon. Există acum posibilitatea de a înțelege că, dacă cineva impune limite, acestea au legătură cu acea persoană, nu cu mine.

În felul ăsta nu mă mai simt respins, ci pur și simplu înțeleg că cel din fața mea are o limită pe care sunt nevoit să o respect. Nu e nimic în neregulă cu mine, ci e vorba de limita celuilalt. Respingerea este o rană fundamentală a oamenilor și e util să nu mai intrăm în această capcană.

Dacă mă întrebi pe mine, cea mai mare problemă este identificarea personală a limitelor. Mintea are prostul obicei de a șterge multe dintre limitele pe care le descoperim, sub „pretextul” că integrează la nivel subconștient ceea ce fiecare a identificat ca mecanism ce produce durere, și, în mod automat, creează un program de respingere sau apărare cu privire la acea limită.

Pare cool, însă îmi răpește mie dreptul de a fi conștient de limita mea. Dacă eu sunt conștient de limită, voi alege să nu merg acolo. Dacă îmi știu limitele, nu o să mă mai angajez într-o direcție care îmi aduce suferință. E nevoie să ne cunoaștem aceste limite.

Vă propun un exercițiu foarte simplu. Luați un caiet sau o agendă și ancorați în această realitate prin scris, toate limitele pe care le descoperiți la voi. Nu există limite bune sau rele, sunt doar limite. Voi detalia cum se lucrează cu aceste limite puțin mai încolo.

Odată ce ai început să scrii despre aceste limite, mintea nu mai poate să ți le șteargă. Când am început să scriu despre limitele mele și despre ce observam la mine nu mi s-a părut ceva foarte cool. Ba chiar mă enerva la culme că aveam o grămadă de limite și mecanisme de apărare de care nu știam. Limitele de integritate și mecanismele de apărare nu sunt unul și același lucru, voi detalia și asta puțin mai jos. Surpriza a venit când am recitit ce am scris și puteam să jur că nu am scris eu acele lucruri despre mine. Asta e. Realitatea bate filmul.

Aceste notițe sunt doar pentru voi. Desigur că le puteți discuta cu psihologul vostru sau cu oamenii cu care faceți consiliere sau terapie, dar în general exercițiul este pentru uz intern.

Odată ce faci suficient de mult acest exercițiu de identificarea a limitelor de la care corpurile voastre (fizic, emoțional, mental) suferă, lucrurile devin mult mai clare. Avantajul major constă în faptul că începi să te respecți. Respectul de sine apare ca o rezultantă naturală a decodării limitelor proprii. Când te respecți pe tine, ceilalți încep și ei să te respecte. Altfel, ce motiv ar avea să o facă?

Al doilea pas – Aplicarea limitelor de integritate

Odată ce ai înțeles exercițiul și l-ai pus în aplicare, următorul pas este să aplici ce ai descoperit. Respectă-ți limitele. Pune-le în practică. În felul acesta ești nevoit să le exprimi și să creezi acea barieră invizibilă pe care o numim limită de integritate.

în acest moment ridic la fileu o confuzie destul de des întâlnita. Limitele de integritate nu sunt mecanismele de apărare. Pe acestea din urmă le văd ca și pe niște ziduri de apărare în jurul casei mele, în timp ce limitele de integritate sunt ca o barieră energetică sau ca o linie de demarcație bine definită.

Zidurile mă vor împiedica să comunic cu exteriorul, ele sunt fixe. Mă „apără”, dar in același timp mă și izolează. Asta este și problema cea mai mare. Limitele îmi permit să mă mișc, iar ele se mișcă odată cu mine. Atât doar că mă demarchează, e mai clar unde „încep”. Nu le confundați.

Mecanismele de apărare au la bază frica. Limitele de integritate au la bază vulnerabilitatea. Tot Brene Brown explică în cărțile ei[4],[5] foarte bine diferențele de percepție între nesiguranță (frică) și vulnerabilitate (putere). Un instrument extrem de util este expunerea lui Brene Bown de la TED Talks – Puterea Vulnerabilitatii.

Și dacă tot am menționat munca lui Brene B. vă sugerez și interviurile ei cu Jarvin Chase în format lung, care sunt un fel de rezumat al celor mai importante idei pe care ea le-a studiat în cărțile ei. Aveți aici 3 link-uri:

• Daring Greatly to Unlock Your Creativity with Brené Brown
• Bravery & Authenticity in a Digital World /w Brené Brown
• Brené Brown: The Quest for True Belonging

Acestea sunt o mină de aur în practică.

Cheia este comunicarea și conexiunea reală. Cu toții căutăm acest lucru, dar secretul este să avem limite. Cei mai creativi oameni stau foarte bine la capitolul limite. E un fapt care a reieșit din studiile și statisticile de specialitate.

Odată ce începem să aplicăm limite de integritate, vom avea o mare surpriză. În jurul nostru începe să se facă liniște. Nu mă credeți? Încercați și voi.

Pasul 3 – Impunerea limitelor de integritate

Acesta este un pas foarte important pentru că mulți dintre noi nu știu despre aceste limite. Nici măcar nu își pun problema existenței acestor limite. Nu e nimeni de blamat. Aici discutăm de educație, sau mai bine spus de lipsa ei. Dacă părinții mei nu au știut despre aceste limite, cum ar fi putut să mă învețe despre ele? Putem astăzi să ne auto-educăm și apoi să îi învățăm și pe copii noștri de spre aceste mecanisme sănătoase de conviețuire.

Însă vom vedea că în acest moment e nevoie să impunem limite. Chiar și copii au nevoie să conștientizeze că aceste limite sunt utile și sănătoase, pentru că fără ele ne consumăm și ne distrugem corpurile.

Avantajele impunerii limitelor de integritate

Bineînțeles că se naște o întrebare foarte banală. La ce îmi ajută să impun aceste limite de integritate?

Simplu. Energie.

Chiar dacă pare ciudat, cunoașterea, respectarea și impunerea limitelor de integritate are legatură cu energia. Mai precis cu energia care este angrenată în haosul ce se naște în absența limitelor de integritate.

Dacă avem limite, vom avea mult mai multă energie, deoarece nu vom mai fi nevoiți să ne reparăm sau să reparăm o grămadă de probleme. Pur și simplu acestea dispar, iar noi rămânem cu energia respectivă, pe care putem să o implicăm în alte direcții. La un moment dat nici nu îți mai bați capul.

Există și posibilitatea de a fi perceput drept egotic, dar nu este așa. Dacă tu ești bine, și ceilalți sunt bine. Și nu Ii poți ajuta pe cei din jur dacă tu ești praf, oricât de mult ai încerca.

Iar ca tu să fii bine, e nevoie să faci multe lucruri în această direcție. Dar, ca să poți să le faci, ai nevoie de un spațiu potrivit pentru așa ceva, un spațiu liniștit, calm, curat. Ce facem noi cu aceste limite? Creăm acest spațiu de lucru. Orice problemă se rezolvă atât din interior, cât și din exterior. Practic, noi din exterior creăm un cadru în care poate să se vindece și să înflorească frumos și în armonie ceea ce am ținut atât de mult în interior.

Avem tendința să tot așteptăm ca cei din jur să ne ofere acest spațiu, însă e cazul să conștientizăm că suntem singurii care avem posibilitatea să ne creăm acest cadru și, mai mult decât atât, suntem singurii care cunoaștem propriile necesități în funcție de care se conturează acest cadru.

Aceste limite ne ajută să supraviețuim în echilibru cu ceilalți și cu mediul înconjurător. Aceste limite ne fac responsabili, și asta este putere, evoluție.

Vor dispărea mulți oameni din jurul nostru? Da. Dar vor veni alții, sau cei care înțeleg se vor schimba și ei când vor înțelege utilitatea acestor limite[6]. Ne ajutăm reciproc.

Cele mai importante reguli cu privire la limitele de integritate

Nu voi menționa decât 2 reguli, care reprezintă cheile de aur. Pe restul le veți descoperi în cărțile lui Brene Brown sau Lujan Matus – The art of stalking parallel Perception[7]. Menționez că Lujan este mult mai profund în explicațiile lui referitoare la limitele de integritate, dar merită să explorezi această cale, chiar dacă este mai greu de înțeles la început. Cartea pe care am menționat-o cuprinde o înțelepciune transmisă de-alungul a peste 30.000 de ani. https://parallelperception.com/resources.html

Prima regula – Limitele de integritatea NU SE NEGOCIAZĂ

Ce? Nu se negociază limitele personale de integritate?

NU. Zero. Cu NIMENI. Și când spun că nu se negociază, spun exact asta. NU SE NEGOCIAZĂ.

Am spus-o și o voi repeta. Sunt dispus să negociez orice, mai puțin limitele mele de integritate.

De ce? Aceasta este întrebarea.

Motivul este simplu, iar pentru a înțelege motivul vă întreb pe fiecare, indiferent dacă aveți sau nu copii. Cine are, va înțelege imediat.

Voi vă negociați copilul?

Răspunsul este evident. NU.

Păi și atunci de ce v-ați negocia copilul interior? Răspunsul este mai mult decat evident acum.

Limitele de integritate nu se negociază, pentru ca nu iti negociezi copilul interior. Copilul interior nu e negociabil.

Trebuie să îi mulțumesc lui Lujan Matus[8] pentru că m-a ajutat să înțeleg acest lucru. În cărțile lui sunt menționate o serie de hieroglife care explică matricea umană și mai ales matricea umană pervertită. Prin intermediul acestor hieroglife am inteles că rolul adultului este de a securiza spațiul necesar pentru a permite copilului interior să se manifeste. De aceea aceste limite sunt foarte importante. Fără limite, copilul nu se manifestă.

Nu este treaba adultului să repare sau să vindece traumele copilului interior. Este exact pe dos. Traumele aparțin copilului pervertit, care devine un adult nefuncțional. Adevăratul copil interior nu poate fi manipulat, pervertit, prostit etc. Dacă acest lucru ar fi fost posibil, dispăream de mult ca specie de pe pământ. Locul acela sacru din inimă nu poate fi atins.

Copilul poate fi învăluit sau aburit, dar, dacă adultul își face treaba lui de a securiza spațiul, ceva se trezește și copilul pur interior apare și face curat. Această apariție aduce cu sine creativitate, responsabilitate, comunicare, exprimare, putere. Tot ce ne dorim. Fiecare trebuie să își facă treaba. Treaba mea ca adult este să securizez spațiul și asta e tot.

Vedeți ce simplu e. În practică lucrurile se complică puțin și e nevoie de ceva muncă, dar se poate.

Repet. NU NEGOCIAȚI LIMITELE.

A doua regulă – Limitele de integritate se modifică doar din interior

Nu trebuie să credem că aceste limite sunt bătute în cuie. Nici vorbă. Orice limită poate fi modificată, dar doar din interior.

Este prerogativul fiecăruia să modifice ce vrea mușchii lui la aceste limite. In practică, veți observa că limitele vor evolua, se vor schimba pe măsură ce tu decizi asta. Nu lăsa pe nimeni să facă asta pentru tine. E doar dreptul tău.

Am menționat deja că limitele se comunică, și asta ar fi a 3-a regulă. Mai sunt și altele, dar vă las să le descoperiți singuri, pentru că, până la urmă, fiecare e cu limitele lui.

Avantajele principale în stabilirea unor limite clare de integritate.

În primul rând, nu te vei mai simți în nesiguranță. Ceva se întâmplă la nivel profund și vei simți că ești exact unde trebuie.

Mulți dintre noi ne lăsăm călcați în picioare pentru că avem această frică de singurătate și vrem să aparținem unui grup sau să ne integrăm. Multe din aceste compromisuri se întorc împotriva noastră și ne destabilizează sau chiar ne distrug.

Surpriză: toți ne simțim singuri. Chiar mai mult. Toți suntem singuri. În fiecare relație dintre noi există o prăpastie atât de mare, încât mintea nu poate concepe. La nivel cuantic hăul dintre noi este foarte mare și nu poate fi altfel. Asta e.

Ce putem face este să înțelegem asta. Putem să acceptăm această singurătate și ea se va transforma în solitudine. Ce putem face pentru a îmblânzi această realitate dură?

Un singur lucru. Să comunicăm real.

Comunicarea reală, sau conexiunea reală este singurul lucru care ne face să percepem această realitate a singurătății/solitudinii mai ușor. Ne dă impresia că cei din jur sunt mai aproape, chiar dacă ei nu sunt fizic. Am clarificat că fiecare e în bula lui, în Universul lui.

Putem să ne conectăm unii la ceilalți doar având limite clar definite: ne respectăm unii pe ceilalți și respectăm alegerile altor persoane, chiar dacă nu ne fac pe plac. Asta e. Așa învățăm să ne câștigăm fiecare locul în Univers.

Dacă nu ați înțeles deja, vă pot spune că Universul este predatorial. Limitele nu sunt un moft. Ele sunt un mecanism de supraviețuire, căci de aceea sunt numite limite de integritate.

Dacă ai ajuns până aici înseamnă că ceva în tine a rezonat. Nu am cum să exprim ceva atât de important și de complex într-o pagină sau în câteva fraze. Îți mulțumesc că ai avut răbdare și, dacă simți, îți sugerez să împărtășești aceste cuvinte. Nu uita, însă, că citirea acestor învățături nu te va ajuta cu nimic, decât dacă le pui în practică.

Nu încerca să îi convingi pe alții de aceste limite. Pur și simplu acționează, aplică-le, impune-le fără nici un fel de explicație. Explicațiile nu ajută. Fiecare va înțelege la timpul lui.

[1] https://brenebrown.com/blog/2017/07/18/my-new-book-braving-the-wilderness/

[2] BRAVING the wilderness – prin elefant.ro

[3] Curajul In salbaticie – Brene Brown; Editura Curtea Veche

[4] Curajul de a fi vulnerabil – Brene Brown; Editura Curtea veche

[5] The Gifts of Imperfection, Daring Greatly (Curajul de a fi vulnerabil, Curtea Veche Publishing, 2016), Rising Strong, Braving the Wilderness (Curajul în sălbăticie, Curtea Veche Publishing, 2018) și Dare to Lead (Îndrăznește să conduci).

[6] THE SEVEN ELEMENTS OF TRUST – Brene B

[7] The Art of Stalking Parallel Perception: The Living Tapestry of Lujan Matus

[8] Lujan Matus