Cand totul este despre mine…

…si de fapt nu este nimic despre mine sau despre eu

Totul este despre a fi pur si simplu, de a exista, dar cum as putea sa vad inima celuilalt sau rana lui daca totul este despre rana mea sau pozitia mea pereclitata?

Cum as putea sa vad iubirea sau inocenta, daca ce este despre mine, e mai important de 1000 de ori? Intreruperea partenerului de dialog este justificata in mod impartial in capul meu. Normal! Pentru ca ce zic eu este mai important, mai destept sau, de ce nu, mai despre mine. Mi-a luat mult sa vad acest joc al mintii mele, fiind egotic din fire. Nu numai ca mi-a fost greu sa vad ceva ce scapa mereu de radarul introspectiei mele, dar mi-a fost infinit mai greu sa accept ca am fost jucat pe sfoara. Na, ca nu am avut dreptate si ca mintea a fost o vreme indelungata mai vicleana decat mine.

Imi ia tot efortul sa nu cad in aceleasi capcane de importanta zilnica, iar in aceasta disciplina care de fapt nu este despre disciplina, exista un exercitiu care a schimbat jocul si pozitiile cu 180 de grade.

Se numeste sa te pui in inima celuilalt, si am folosit aceste cuvinte pentru ca nu e acelasi lucru cu a te pune in locul celuilalt. Daca sunteti atenti la detalii si veti practica acest exercitiu, nu va fi greu sa realizati de ce e nevoie sa te pui in locul inimi celui din fata ta. La baza am primit aceasta tehnica de la Lujan, e descrisa ca Mirror Technique intr-una din cartile lui, dar mi-a fost foarte greu sa o aplic in mod consecvent, si azi imi este.

Cand te deschizi fata de celalalt, inima ta devin vulnerabila, si in acea pozitie de vulnerabilitate recunosti si cealalta pozitie din care invariabil tu nu mai esti cel mai important. Cel mai frumos caz este cand cele doua inimi se aliniaza si cand apare intelegerea ca nici unul nu e mai important decat celalalt, deoarece nu este nimic despre mine sau eu.

Filamente fine de constientizare devin perceptibile pentru a inlatura ceata iluziei de putere in care traim pentru ca sa hranim eul atotputernic.

O intelegere, mai mult decat cuvintele pe care le am la dispozitie, apare.

Azi vad cu alti ochi cat de usor este sa ranesti, mai ales dintr-o pozitie care ti-a fost, si iti este creditata. Nu e nimic de castigat la nivel de inimi sau de liniste prin ambalarea coaielor si intarirea muschilor. Da, poti sa fii ferm pe pozitie dar asta nu exclude sa sa fii bland.

Cand totul este despre tine te izolezi si ai nevoie sa demonstrezi, sa iti justifici pozitia, dar asta nu e pozitia unui copil care priveste cu inocenta cealalta inima cu care cauta aliniament. Daca gasesti conexiune cu o alta inima cu care intri in contact atunci este ceva de spus. Daca nu gasesti, e mai bine sa taci, caci daca nu o faci, tot ce urmeaza este despre tine sau despre mine, si de fapt nu este despre noi ci despre Mintea perversa.

Putem sa cautam sa ne justificam, sa ne aparam sau sa aparam pe altii doar pentru ca ne simtim bine in pozitia de justitiari sau de salvatori. Cine are nevoie de a fi salvat? Salvat de ce? Poate doar de prostia mea am nevoie sa fiu salvat si acelasi lucru cred ca e valabil si pentru voi, dar nu prea vad in fiecare zi oameni care sa imi arate constant asa ceva.

…Si totusi vad unul. In fiecare zi. Si acum mereu o sa vad asta.

Putem face jocul Mintii la nesfarsit, dar cand esti atent, iti poti da seama cat de putin este despre tine, si CAT DE MULT ESTE DESPRE MINTE SI CONSOLIDAREA PROGRAMELOR EI.

bralgei shackry